Anatolia
Plec spre Anatolia, hotărâtă să văd lucruri nemaiîntîlnite vreodată. Îmi număr pașii, îmi aud propria respirație, mă opresc, închid ochii
DevamPlec spre Adana așezarea din câmpia Ciliciei . Râul Seyhan curge mândru printre ogoarele lucrate cu mult spor de oamenii
DevamPlouă…Soarele s-a ascuns în norii care au împînzit cerul. A cui o fi fața întunecată a cerului? Ce om o
DevamDe ce eu? Este o întrebare care din când în când fiecare dintre noi și-o pune când are probleme. Omul
DevamE oră târzie. Unsprezece noaptea. Aceeași oră la care plec de la teatru, în fiecare seară. Merg la gară, pe
DevamUrc în autobuz din districtul Esenler. Merg spre Cappadocia. Privesc în autobuz chipurile oamenilor care merg spre aceeași destinație. Din
DevamO zi din viața unui actor Aude soneria telefonului ca prin vis. Întinde mâna să o oprească, încearcă sa deschidă
DevamPrin tavernele Bosforului Prin tavernele de pe malul Bosforului, paharele pline se golesc. Suflete imbătate de iubire, neimpărtășită își spun
Devam