Steagul speranței

Cu mâna-i tremurândă, primește de la o doamnă ceva. Ochii i se luminează și gura îi rostește un mulțumesc imens. Își duce privirea spre cer, apoi se îndepărtează schiopătând, posibil merge să își întâmpine speranța. Unii îl privesc cu milă, alții ocolindu-l. El, omul cu haine ponosite ține calea drept. Bănuiesc că nu are o adresă sigură sau o țintă anume. Dar merge, nu s a oprit niciodată din drum, doar a poposit pe ici colea, așteptând ca viața să îi mai citească o pagină scrisă doar cu bucurii.Speranța este adăpostul oricărei creaturi de pe pământ. Omul încearcă și speră în tot ceea ce face de la apus până la răsărit să fie bine. Am intalnit persoane care prin povestirile lor mi au dat de înțeles că au greșit în deciziile luate în viață dar au și platit. Pentru trecut au irosit timpul prezent și viitorul. Fiecare om este ca un smochin…Da! Dar smochinii sunt de mai multe feluri: au coroanele asemănătoare dar crengile nu se leagănă în aceeași direcție, în bătaia vântului. Nu poți găsi pietre prețioase pe drum trebuie să sapi râul și să zărești în adâncuri perla ce aduce strălucire omului. Nu poți știi niciodată cine poartă perla. Si apoi să câștigi oamenii cu vorba de miere te face un adevărat rege ,cu fapta acră nu poți purta în tine decat răul în esență pură.   Mulți oameni atârnă pe perete la vedere greșelile altora, să le acopere pe ale lor .Asemeni covoarelor care sunt minunat țesute cu inima nu cu ochii așa sunt și oamenii și faptele lor. Unii strălucesc și pe întuneric precum licuricii, alții rămân stersi și în lumina soarelui. Toate omizile devin fluturi dar nu toți fluturii au aceeași culoare.  Gândul este ca zborul libelulei deasupra apei, duce cu el frica sufletului pribeag de a nu călători singur fara pereche. Sa purtam iubirea intr un cotlon al inimii ,să o închidem cu multe lacăte, altfel va fi înghițită de răutate și egoism. Fiecare dintre noi trecem prin diferite perioade ,bune sau mai putin bune ,cu toți ne dorim bine si asta i se datorează doar speranței care își flutură steagul în inimile noastre cu vânt de primăvară, vânt al renașterii ,în toată splendoarea unui smochin în floare. (Foto: Ayşegül Güngör)

Autudor: Mirela Macaveiu