Zbor peste timp

Zbor peste timp, Aduși de valul tinereții și de speranța că o să fie mai bine au lăsat în urmă familie, prieteni, obiceiuri și au poposit pe pământurile acestei țări cu credință în ei înșiși că vor reuși și au reușit. S_au așezat pe malul Mării Negre, la Constanța. Anii au trecut și ei au trăit după bunul plac cu încântare alături de alți confrați și nu numai. Sunt oameni gospodari cu meserii frumoase și suflete imense. El, Mustafa, bătrânul familiei, îmi povestește frânturi din viața lui, cu melancolie. Spune că niciodată nu a uitat ținutul natal. Nu a uitat să privească luna, a sădit în grădină lalele să-i treacă dorul și de două ori pe săptămână, in casa lor, se prepară bunătăți turcești de toate felurile. Ma îmbie și pe mine cu baclava. Primesc cu plăcere, încântată că am avut onoarea de ai cunoaște și de a le asculta minunatele lor povești despre ei și Turcia. Mustafa îmi spune că, de multe ori atunci când închide ochii, aude murmurul Bosforului, simte mirosul de pește și chiftele ce se servesc calde pe mal. Duce dorul ceainăriilor turcești, dansurilor bărbătești de la nunți pe care acum nu le-ar mai putea dansa datorită vârstei. In vâltoarea vieții și-a apărat familia chiar și de picătura de ploaie. O lacrimă i se prelinge pe obrajii ce-i trădează vârsta., doar sufletul ramanandu_i tânăr, ducând cu el iubirea, răbdarea și înțelepciunea. Iubeste păsările cerului care îi sunt surori. De multe ori a zburat cu gândul peste timp, a respirat sacadat de durere și a râs din tot sufletul de bucurie alături de familia numeroasă.
Culorile curcubeului după ploaie, cerul senin și liniștea pământului noaptea, sunt o binecuvântare pentru el. Ii mulțumesc pentru ospitalitate. El îmi răspunde zâmbind ștrengărește,spunindu_mi: te așteptăm curând!Mă depărtez încet, lăsând seara să se instaleze cu pacea ei binefăcătoare. Intorc capul și văd în fața casei încă un platan ce a trecut prin furtuni multe rezistând mândru in zborul peste timp!

Autudor: Mirela Macaveiu