Poveste de viata

Frigul cu mantia lui rece ma impinge de la spate. Grabesc pasii..genele de aur ale soarelui de dimineata alunga vantul cu adierea lui salbatica care bate de cateva zile neincetat. Trecatorii care mai de care se grabesc zgribuliti spre locul de munca. Ajung pe pietonala ,ma intampina un miros imbietor de placinte turcesti si paine calda. In fiecare zi ma opresc sa l salut,sa i spun Buna Dimineata! El e,Baba,omul cu parul alb ,ochii patrunzatori ca de soim. Uneori,privirea lui e pierduta departe,peste Marea Neagra, acolo unde si a lasat o bucatica din suflet cu multi ani in urma ,in tinutul natal,Turcia. In fiecare zi,il vad cum isi bea renumitul ceai turcesc de culoarea chilimbarului si sta in usa patiseriei,visand.Ii plac aceste meleaguri. De multe ori a tinut curcubeul in brate,acum pe meleagurile vecine isi duce viata de zi cu zi cu bucurie. A trecut peste multe necazuri,a supravietuit si acum poate visa. Un suflet fara vise,moare. El inca viseaza…Intr-o zi si a schimat directia spre necunoscut si viata pentru totdeauna. Si iata ca este aici in Romania cu inima ,cu prieteni multi si fericirea de mana. Ce isi mai poate dori? Uneori tace. Tacerea lui ma intriga ,doar un zambet,il vad in coltul gurii. In tacere sunt foarte multe cuvinte. Doar cei care il iubesc ii poate auzi tacerea. El,a zburat alaturi de dorinta,bucurie,regret,in fiecare zi a fost un calator,ratacind printre gandurile oamenilor din doua tari diferite. Eu cred ca,oriunde ai trai ploaia si grindina sunt la fel. Indiferent de nationalitate ,oamenii cu suflet mare sunt frumosi! Important este sa ne impartim zambete si sa ne intindem mana la nevoie.Nu are importanta cine este el , eu , cine esti tu,cine sunt ei….

Autudor: Mirela Macaveiu