Un simplu om

Dă-mi voie să mă prezint. Sunt un simplu om și așa vreau să rămân. Dincolo de vise si dezamăgiri duc cu mine toleranța, răbdarea, zâmbetul, lacrima și bunătatea. Timpul a fost cel mai nemilos foc al meu. A ars mocnit ani înșir,iar vântul a ajutat și a împrăștiat cenușa în zare, iar eu am rămas o prizonieră a destinului. Adevărata prețuire nu am arătat-o vorbelor oamenilor ci faptelor lor vis-a-vis de mine în momentele grele. Se spune că numai Dumnezeu are dreptul să ne judece. Nu știu de ce eu am impresia că tocmai El nu judecă ci doar ne înțelege și ne iartă neobosit.În viață am lăsat totul să curgă cu fluxul. Am fost ca o mare linistită, nimeni nu a știu ce uragane și furtuni port în adâncurile mele. Am știut să îmi ascult sufletul,să îi ofer tăcere și l-am lăsat să îmi vorbească. Niciodată nu a contat cine m-a rănit, pentru că întotdeauna, altcineva m-a făcut să zâmbesc mereu. Atunci când cerul s-a unit cu pământul a rămas doar o linie, linia vieții ce mi-a separat gândurile de vise.Am avut zile când am respirat într-un loc și am trăit în altul. Niciodată nu am realizat cât de scurtă e viața.  Am incercat să o prind,să o înfrunt,s-o trăiesc și să îi prețuiesc amintirile dulci.   Prefer să fiu pălmuită de un adevăr decât să fiu saturată de o minciună pentru că sunt un simplu om și așa voi rămâne!

Autudor: Mirela Macaveiu