Poveste de viață

 Beau o cafea turcească cu domnul Sefer. Avem o conversație plăcută despre viața a mea,a lui.   Observ ca este o fire capricioasă, dar ușor de înțeles ,asta i se datorează vieții care l a supus la tot felul de examene,trecute sau picate de a lungul timpului. Îmi spune despre familia lui frumoasă și numeroasă din Turcia. Le duce dorul zi de zi,dar a afirmat că el trăiește cu toata ființa lui în ambele țări.În afară de afaceri în România îi place să călătorească, îi plac serile cu prietenii și în același timp suferă mult pentru nepăsarea și comportamentul lor vis-a-vis de alți oameni. Eu cred că, poți să fii un dar pentru oricine îți intră în viață….și pentru orice viață în care intri, Sefer este acea persoană. Cuvintele lui imi merg la suflet ca o melodie cântată sub clar de lună, vara. Ochii lui au strălucirea licuricilor, noaptea.Îmi spune că de multe ori nu caută pe nimeni, zile în șir. Așteaptă să îi simtă ei lipsa…Admiră persoanele puternice care indiferent de câte ori au căzut, au știut să se ridice. El a fost unul din aceste suflete care a arătat că poate și singur….În serile când îi bate la ușa sufletului amintirile , Sefer vorbește atât de frumos, aducând primăvara mai devreme. Îmi spune că e fericit cu viața lui, sănătos și îl privesc atent și văd că el este omul care pentru tot ce a câștigat în picioare, mulțumește Cerului,în genunchi. Acum, am inteles ca cine face ceea ce simte….câștigă chiar dacă pierde ! Căldura vorbelor ascultate au avut o importanță adevărată pentru mine , savurând o cafea cu mare plăcere și ascultând o poveste de viață care, a fost expusă pe obrazul brăzdat de timp de la lacrimi ascunse.

Autudor: Mirela Macaveiu