ETERNUL – Mustafa Kemal Atatürk : Părintele tuturor turcilor

Autor: Anca DOCE

Astăzi se marchează cea de-a 83-a aniversare de la trecerea în neființă a lui Mustafa Kemal Atatürk, părintele fondator al Republicii Turcia și primul președinte al acesteia din 1923 până la moartea sa, în 10 noiembrie 1938.

Gazi Mustafa este etern, bine înrădăcinat în inimile a generații întregi de turci care îi aduc an de an, la această dată, omagiul bine meritat. Este ziua în care timpul se va opri în loc pentru turcii de pretutindeni, dar și pentru toți cei care îi poartă admirație și doresc să aducă un omagiu nu doar creatorului Turciei moderne, ci unuia dintre cei mai pregnanti lideri politici ai secolului XX. Națiunea turcă îl comemoraaza astfel pe Atatürk, prin sirenele care se aud exact la ora nouă și cinci, în Turcia, amintind de momentul în care acesta a pornit în călătoria sa veșnică.

Mustafa inainte de Ataturk

Atatürk s-a născut în 1881 la Salonic, pe atunci un important port al Imperiului Otoman, primind numele Mustafa. Mama sa, Zübeyde Hanım, provenea dintr-o comunitate de fermieri din vestul  Salonicului, iar tatăl său, Ali Riza, fusese locotenent într-o unitate de miliție locală în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877–1878.

Când tatăl sau a murit, Mustafa avea șapte ani, dar Ali Riza a  avut o influență semnificativă asupra dezvoltării personalității fiului său. Tânărul Mustafa a fost înscris la o şcoală laică care urmă să îl pregăteasca pentru o carieră birocratică, dar s-a îndrăgostit de uniformele purtate de militari din cartierul său. Dorind să urmeze o carieră militară, Mustafa a susținut examenul de intrare la liceul militar unde ulterior a avut rezultate deosebite la învățătură, primind porecla de Kemal – „Cel perfect”, de la profesorul său de matematică. În 1895 începe studiile la Școală Militară din Monastir (acum Bitola, Macedonia de Nord), acolo cunoascand și devenind prieten cu Ali Fethi (Okyar), care ulterior i s-a alăturat în crearea și dezvoltarea Republicii Turcia. După ce a terminat studiile la Monastir, Mustafa Kemal a intrat la Colegiul de Război din Istanbul în martie 1899, pe care l-a absolvit în 1902, având gradul de locotenent. Ulterior, a urmat Colegiul de Stat Major, absolvind în 1905, devenind astfel unul dintre cei mai tineri ofițeri ai imperiului.

Carieră militară

Anul 1911 a marcat un moment semnificativ în viața lui Atatürk, când a luptat cu italienii la Tripoli și a câștigat o victorie decisivă, dovedindu-și abilitățile în domeniul militar.

S-a remarcat prin serviciile sale remarcabile după începutul Războaielor Balcanice în 1912. În 1914, când acesta era atașat militar în Sofia, a început Primul Război Mondial și alianțele au dislocat soldați în peninsula Gallipoli și a început bătălia de la Dardanele (Canakkale). Mustafa Kemal a luptat împotriva armatei britanice la Damasc în 1918, iar mai apoi în Războiul de Independență al Turciei (1920-1923). Odată cu Tratatul de la Lausanne din 1923, Imperiul Otoman a fost istorie și s-a născut Republica Turcia.

Republica Turcia – Creația lui Mustafa Kemal Atatürk

Atatürk nu a fost un lider oarecare, drept urmare amintirea lui este vie și astăzi în inimile poporului său. După ce Mustafa Kemal a condus poporul turc spre obținerea independenței statului de sub forțelei de ocupăție cantonate pe teritoriul țării, în urmă înfrângerii suferite de către Imperiul Otoman în 1919 și mai apoi a instaurat Republica Turcia în 1923, Atatürk a pus în mișcare o adevărată revoluție economică, socială, politică, culturală și religioasă.

Mustafa Kemal odată ajuns președintele statului, a început reformarea țării, având scopul de a o aduce în secolul XX, aliniată cu statele din vest.  Instrumentul său principal a fost reprezentat de către Partidul Popular Republican, format la 9 august 1923, iar programul său a fost întruchipat în  cele „Șase săgeți” ale partidului: republicanism, naționalism, populism, etatism (industrializare de stat, menită să facă Turcia autosuficientă că stat industrializat din secolul al XX-lea), secularism și revoluție.

Principalele modificări menite să reformeze națiunea au fost reprezentate de desfințarea Califatul la 3 martie 1924 (de la începutul secolului al XVI-lea, sultanii otomani pretindeau titlul de calif al musulmanilor); școlile religioase au fost demontate, iar pe 8 aprilie a urmat desființarea curților religioase. În 1925, purtarea fesului a fost interzisă, iar procesul de emancipare a femeilor a fost încurajată chiar de căsătoria lui Mustafa Kemal în 1923, cu o femeie educată în Occident, Latife Hanım. În decembrie 1934, femeile au primit votul pentru membrii parlamentari și au fost eligibile pentru a ocupă locuri parlamentare.

Aproape peste noapte, întregul sistem de drept islamic a fost modificat,iar din februarie până în iunie 1926, au fost adoptat Codul Civil după model Elvețian, Codul Penal după model Italian și Codul Comercial după model German. Drept urmare, emanciparea femeii a fost întărită prin abolirea poligamiei, căsătoria a fost făcută contract civil, iar divorțul a fost recunoscut că acțiune civilă.

O reformă de proporții cu adevărat revoluționare a fost înlocuirea alfabetului arab – în care limba turcă otomană fusese scrisă de secole – cu alfabetul latin. Acest lucru a avut loc oficial în noiembrie 1928, punând astfel Turcia pe calea uneia dintre cele mai înalte rate de alfabetizare din întreg Orientul Mijlociu.

Un alt pas important a fost adoptarea numelor de familie, lege care a fost decretată în 1934, iar Adunarea i-a dat atunci lui Mustafa Kemal numele de Atatürk („Tatăl turcilor”).

În timpul vieții sale, Atatürk a încurajat în mod activ admirația poporului său pentru realizările sale că erou de război și tată republican. Mai mult, el a subliniat mereu fuziunea traiectoriei sale personale cu cea națională, susținând că națiunea este atât o prelungire, cât și o reflectare a persoanei sale. Acest fapt se regăsește în adevărată lui moștenirea, lăsată turcilor în formă de Nutuk, celebrul sau discurs de 36 de ore și jumătate.

După trecerea la cele veșnice, în 10 noiembrie 1938, Mustafa Kemal Atatürk a rămas în memoria și inima turcilor. Cum însuși acesta afirma în unul din discursurile sale: “ Sunt în mine doi Mustafa Kemal: unul, eu însumi, care va pierde şi va dispărea; celălalt, acel care întrupează naţiunea şi care va trăi de-a pururi printr-însa! ”, părintele tuturor turcilor chiar și după decenii de vreme, întruchipează națiunea turcă și cunoaște viață eternă prin acesta.