Minunile României

Ajung la Brașov, la Dumbrăvița, Bârsei. Privesc împrejurimile,văd negura codlei cum stă învăluită de ceață ca o regină, privind spre comuna minunată așezată ca într-o oală înconjurată de dealuri și munți.

Priveliștea mirifică de neuitat a tot ce înseamnă frumos, lacurile de pește zâmbesc la cer cu apa cristalină parcă i-ar vorbi.

Soarele pare că îmbrățisează așezarea cu oameni gospodari și primitori , bucuroși de oaspeți tot timpul. Ardeleni cu vorba liniștită și privirea plină de bunătate care îți intră în suflet.

Acasă. Pentru mine acasă e locul acesta. Unde s-au țesut visele și speranțele copilăriei. Unde am crescut asemeni unei sălcii așezată pe malul

râului. Zorii se revarsă ca o mare dezlănțuită, aducând o nouă zi. Timpul parcă a stat în loc pentru câteva secunde. Sub tălpi zăpada scârțâie , vântul îmi spune cu adierea lui “bine ai venit “, jucându-se în părul meu. Aerul proaspăt de munte îmi inundă plămânii ca o explozie de bucurie. Pădurea mândră de brad, stejar și mesteacăn se unduiește ca intr-un dans in bătaia vântului cu greutatea zăpezii ce o acoperă.

Alunul și măceșul de pe marginea drumului stau zgribuliți de frig, așteptând primăvara. Norii pe cer se ascund după soare, vrând sa se odihnească până la apus.

Tot ce mă înconjoară e un ținut de basm. Un tablou pictat de timp, împreuna cu natura divină pentru

eternitate.

Dumbrăvița , o mică perlă din colierul pe care-l poartă la gâtul minunat , frumoasa Domniță România !

Autudor: Mirela Macaveiu