Dincolo de tine
De ce eu? Este o întrebare care din când în când fiecare dintre noi și-o pune când are probleme. Omul este obișnuit să își ascundă sentimentele indiferent de ce natură sunt. Frica de gura lumii este întotdeauna mai mare decât orice trăire. Teama că ai putea fi arătat cu degetul este ca un zid pe care vrei să îl construiești cât mai înalt pentru a nu se putea vedea nimic, dincolo de tine. De ce?
Cel care adună sentimente adună și experiențe, bune sau mai puțin bune pe care le adaugă la bagajul vieții. Nu întotdeauna ești mulțumit de tine. Nu întotdeauna când te uiți în oglindă vezi ceea ce vrei.
Te poți recunoaște sau poți privi un străin, pe care viața l-a schimbat cu problemele ei într-un necunoscut, atunci poți să te hotărăști dacă îi dai voie curajului să iasă din ungherul firii și să stea ca un scut pentru a riposta la atacul oamenilor care arată cu degetul, fără să se gândească că patru degete se îndreaptă spre ei. Greșeli și fapte bune,avem toți,dar fiecare dintre noi este obișnuit să primească doar laude,greșelile ascunzându-le sub preș ,neavând curajul să înfrunte pe toată lumea cu alegerile pe care le face cu sufletul. Eu cred că, nimeni pe această lume nu este obligat să dea explicații cuiva despre viață ,alegere sau greșeală. Eu știu că ,viața este un dar minunat ,pe care Dumnezeu a binevoit să-l ofere tuturor! Nimeni nu este dator la nimeni, cu nimic.
Loc sub soare este pentru fiecare om, indiferent de naționalitatea, indiferent cum arată, indiferent de culoare. Mai cred că, noi oamenii, colorăm viața precum curcubeul, cerul, după ploaie, având chipuri de lună și cu suflete luminoase de raze de soare. Respirăm zilnic bucurie și prin lacrimi ne eliberăm de tot ce este rău în cămăruța sufletului. Nu trebuie să judecăm drumul pe care cineva îl alege să meargă. Până și muntele are mii de cărări și nu toate se aseamănă.
Chiar și ploaia are picături mari ,alteori picături mici,dar de plouat, tot plouă. Oamenii au ceva în comun, viața.
Fiecare și-o trăiește cum vrea ,după bunul plac, așa cum se simte fericit.
Eu nu văd de ce ne pierdem timpul, căutând greșeli oriunde și în orice în viața altor oameni, când timpul trece cu repeziciune, ducând viața noastră. Uităm să trăim frumos, uităm să ne bucurăm cu adevărat de darul divin, viața!

Autor: Mirela Macaveiu
