În Edirne
Vizitez Moscheea Selimiye ,o construcție magnifică de o frumusețe nemaiîntâlnită. In gradina moscheei poți să te simți că în timpurile de mult apuse atunci când Sultanul Selim al doilea i-a cerut arhitectului Mimar Sinan să facă această minunăție. Închid ochii și aud râsul prinților,vocile domnițelor și comenzile odaliscelor in haremul plin de fete frumoase cu ochii de gazelă. În moschee poți vedea covoarele lucrate manual de culori vii și minunat asortate, de mâinile țesătoarelor frumoase și harnice din Cappadocia. Părăsesc moscheea și mă așez peste drum la o masă să servesc un ceai cu mare plăcere alaturi de alți oameni, care probabil simt aceeași bucurie ca și mine , să îmbine plăcutul cu frumosul și trecutul cu prezentul. Plec de la Edirne cu mașina spre Istanbul. Primăvara își pune amprenta pe timp, aducând vreme frumoasă în țara de pe două continente. Soarele zâmbește cu razele lui , dăruind căldură. Totul este că un vis pe care îmi doresc să îl am mereu. Pe drum, întâlnesc construcții grandioase, păduri seculare, conace de vânătoare care se înalță din istorie și ne primesc cu brațele deschise pentru a fi vizitate. Duc dorul porumbului fiert , castanelor prăjite și înghețatei de fistic pe care le servesc cu nesaț la Istanbul , orașul meu de suflet și de vis!
Autor : Mirela Macaveiu
