Grigore Kiazim

Grigore Kiazim a fost unul dintre cei mai mari cobzari ai României şi primul care a introdus mandolina in istoria folclorului romanesc. In data de 12.02.2025 a fost ziua lui de nastere.

„Când mi-am propus să realizez acest subiect, am început să fac căutări în arhiva TVR. Am fost extrem de bucuroasă să constat bogăţia imaginilor cu Grigore Kiazim, unele vechi de 50 de ani. Ceea ce demonstrează că era apreciat în epocă, pentru că sunt câteva emisiuni care erau dedicate în întregime cobzarului. Mărturisesc că l-am redescoperit pe Grigore Kiazim, acest om cumpătat, căci astfel se tălmăceşte din turcă numele său” Dana Ioniţă, producătorul emisiunii “La porţile Orientului” TVR 2.

„Grigore Kiazim ar trebui să fie imaginea generală a dobrogeanului în România. Pentru că el nu e nici român pe de-a-ntregul, nici turc. Nu cântă doar muzică tradiţional românească. Nu cântă în totalitate muzică turcească. Este un melanj. Un melanj pe care, atunci când s-a stabilit în Bucureşti l-a adus cu el. Imaginea lui este unică în muzica de factură tradiţională”. Alin Trocan Folclorist şi asistent universitar

“Grigore Kiazim a fost un mare rapsod al cântecului dobrogean și solist instrumentist recunoscut pe plan național la mandolină, cobză și banjo. Pentru cobză, marele său merit constă în curajul de a aborda și realiza o creație solistică impresionantă cu acest instrument. Pentru faptul că a promovat in folclorul romanesc mandolina, care nu e un instrument specific folclorului românesc, interpretand melodii populare cu o virtuozitate inegalabila,  despre Grigore Kiazim putem spune ca este unic.” Baear Kiazim, nepotul artistului

 S-a “rupt” ultima coarda a mandolinei fratilor Kiazim

Macinul, oras dobrogean rasfirat pe culmile istorice ale Muntilor Macinului, stajuit intre batrana Dunare si ruinile cetatii Arrubium, a trait momente de suferinta prin trecerea in nefiinta a ultimului dintre frati, Kiazim Reihan, un personaj cu o identitate aparte; fie la locul de munca “Academia briciara” asa cum numea atelierul de frizerie; fie la petrecerile la care participa, fie pe scena Casei de Cultura, fie pe strada  Relutu, se facea remarcat in permanenta. Era caracterizat de voie buna, excesiv de comunicativ, prietenos cu toata lumea, in orice moment avea pregatit  un salut, o gluma, o imbratisare. Prezenta sa emana bucuria de a trai alaturi de comunitate. Avea un mers dinamic cu gesture largi ale mainilor, un pas ritmic si apasat si nu putea trece neobservat. Alaturi de acordionistul Titi Pastorcici, profesorul Nistor Petre, bateristul Florea Pandele au initiat primele serate pentru tineri, cunoscute sub numele “Joia tineretului”.

A fos deopotriva un cunoscut constructor de instrumente muzicale. Construia si repara viori, chitari, mandoline, cobze si contrabas.  Un artist ce a tinut mereu la calitatea programului muzical. Avea cele mai performante instrumente de sonorizare si isi alcatuia grupul muzical alaturi de instrumentisti consacrati (Gica Prandea, Prica, fratii Mursecatu, George chitaristul, Cali si Aurica si multi altii). Alaturi de el am trait momente artistice deosebite, la petrecerile la care cantam impreuna si momente de viata in familia noastra largita.

S-a stins asa cum a trait ca o flacara.

S-a rupt ultima coarda a mandolinei fratilor Kiazim din Macin

Allah razmet eylesin! Dumnezeus a-I odihneasca in liniste si pace!

Baear Kiazim – nepot