Scena de teatru
E tristă când e sala goală și repetite de nu e,ascultă pașii ce se preumbla de ici colo și numara orele.
Se-ntreabă pe ascuns :azi spectacol o fi pus? S-a săturat să leneveasca, nici o zi nu vrea să fie fără replici minunate, cântece și veselie si suflete de oameni încântate . De ar putea vorbi, ce multe ar spune,ce glume si întâmplări haioase, toate trăite în timp de ea, ascultate de sala, redate de microfoane cu intensitate. Plasatoarele drăguțe și ele îi dau dreptate.Pana seara e veselie, dans , plâns, cântec și râs. Tăcerea nopții e ca o foaie de hartie ce nu are ce sa arate ,ce nimeni nu a vrut s-o scrie.Strange sentimente nenumărate ce peste zi au fost lăsate de actorii ce își trăiesc rolul ,separand grijile cotidiene ,cu sufletul alegand iubirea de ea și de teatru.
Dimineata jocul continua aducând însuflețire ,masinistii cu decorul, iată vine și sufleorul, cabinierele aduc costume, cele mai frumoase nume,sunetul se-aude tare, lumina e sclipitoare.Recuzita este gata, regizorii urmaresc sa fie bine toate, e spectacol, nu se poate o greseala, totul sa dea bine-n sala. În foaier, muzica îmbietoare ce aduce relaxare, în sala se-aude gongul tare care bate de trei ori.E semnal pentru inceput de povesti scrise de mult. La final aplauzele se succed și aduc cu ele zâmbete pe chipuri multe ce au muncit cu drag si spor pentru al nostru spectator.
