Patria mea ești tu

Din tăcere se naște liniștea. Apoi devine apăsătoare ,uneori enervantă, o asculți ,apoi vrei să scapi de ea. Atunci, indiferent de ce s-ar întâmpla zgomotul vine grăbit și îi ia locul , conversând pe la colțuri cu dialogul înfierbântat care vrea să fie băgat în seamă. Doar vântul nu s-a lăsat copleșit niciodată de efectele zgomotului ,lundu-se la întrecere cu întrebarea. Adierea lui ,dând răspunsul naturii și minunatei ei forme supreme pe pământ. Noaptea , după mult timp ,trăiește bucuria revederii cu oamenii. Râsul spontan al oamenilor care stau pe băncile înșirate de-a lungul bulevardului, schimbând păreri , în diferite limbi ale lumii, ascultând minunata muzica de la o terasă care-i poartă spre brațele cuiva. Căldura vorbelor ascultate tete a tete are importanța adevărată a comunicării, impactul scontat al dialogului vorbit la o cafea,savurând cuvintele ca pe o poveste spusă, seara, înainte de culcare. Poți locui, la mii de km, sufletul duce cu el amintiri ,imaginea persoanelor dragi , gândul-ți  zboară departe odată cu vântul ,spre familia de care te ai separat, dar îi duci grija. Nu contează ce naționalitate suntem , bucuria se manifestă în același fel. Totul este să nu uităm să fim oameni.
Indiferent cine suntem ,de unde venim ,unde trăim ,din ce popor facem parte ,fiecare putem spune țării unde locuim : “mulțumesc” , și fiecare om poate să spună țării de unde aparține : ” Patria mea , ești tu !”

Autor : Mirela Macaveiu